„Îți voi rosti numele în singurătate,
Așezat în mijlocul umbrelor
Tăcutelor mele gânduri
Îl voi rosti fără cuvânt, îl voi rosti
Fără rost
Pentru că sunt
asemenea copilului...
Care-și cheamă mama
De o sută de ori,
Fericit că-i poate silabisi numele în neștire...”
Robindoanath Tagare LXXXII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu