Fiindu-ti rob, ce rost am oare eu
Decat s-astept momentul toanei tale?
Eu n-am, spre-a-l cheltui, un timp al meu,
Nici treburi n-am, doar ce pui tu la cale.
Nici vremea nu-ndraznesc s-o cert ca zboara,
Cand, Doamne, pentru tine cat la ceas;
Nici departarea n-am zis ca-i amara,
Cand robul ti-l gonisi c-un bun ramas.
Nici nu cutez, gelos in gand, sa stiu
La cine mergi sau cum te veselesti,
Ci stau si cuget, ca un rob pustiu,
Ce fericiti sunt cei cu care esti.
De proasta ce-i, iubirea, chiar cand vede
Ca faci orice, nimica rau nu crede.
Shakespeare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu